Dacă aș fi în rochia cu fermoare împinse
ochii tăi
s-ar opri la inima mea trasă pe fir până la pieptul tău
și m-ar închide de la brău în sus pentru nepriviri.


Fericită că-mi dai să încerc măști cu zâmbete
iar peste măști tu totdeauna știi să acoperi
cu dragoste multă
la brațul tău aș merge
amputată de la tălpi la soare.

Cea mai sublimă parte a corpului îți e surăsul
cu care strivești aerul
de respir la rație direct prin vine
că îmi ajunge cât pentru a vedea cum pleci
iar și iar
cu o cheie nepotrivită
să-mi închizi lumea pe dinlăuntru.