“Unde-i bucuria mea ?”

A-ntrebat o buburuză
Prinsă-n zbor de-o acadea.

“M-am lipit și sunt confuză!
De ce m-ai oprit din drum
Când zburam cu bucurie,
Pe o undă de parfum,
S’aranjez o cununie ?
Rostul meu de pețitoare
L-ai stricat c-o aiureală
Și acum, dintr-o… eroare,
Nu mai am haine de gală !
Cum s-anunț căsătoria
Celor doi când nu am frac ?
Mi s-a șifonat măndria
Și-am, ca niciodată, trac !
Zău, sunt tare necăjită
Iară ție nici nu-ți pasă … ”

Mămăruța mea iubită,
Am greșit. De vrei, mă lasă
Iute să repar greșeala !
Eu te duc cu bicicleta,
Prinsă așa pe acadea,
Pân’ la croitoraș acasă
Un alt frac rapid să-ți dea.
Iar de-acolo, zbor ca șoapta
Și te duc oriunde-mi ceri !
Doar așa să-mi îndrept fapta…

“În livada cea de meri
Mă așteaptă-ntreg soborul
Gâzelor înaripate
Ca să le pețesc odorul
Pentru prințul ce în noapte
Serenade lungi îi cântă… ”

Cine sunt amorezații
De ți-e datoria sfântă ?

“Sunt frumoși ca nimeni alții…
Le prevăd căsătoria…
Libelula e mireasa
(O spun cu toată mândria.)
Iară prințul fermecat
Care și-a găsit aleasa
Este dragul meu băiat ! ”