Gîndul,
ca o șopîrlă obraznică
urcă pe nasul meu
pîna la locul unde
ochii se pun în cruce,
loc de răstignit,
pentru a nu-l mai vedea
sau a-l vedea îndoit.
Iar șopîrla tot caută
cum să se strecoare
pînă pe sub frunte
Pe aici mișună atîtea șopîrle
încit fata mea de doi ani și patru luni
mă tot pune să le prind
ca să le mîngîi,
dar ele, speriate,
mușcă și ți se suie-n cap
ca un copil alintat
și neastîmpărat.

Și să nu-mi rupeți cozile:
oricum cresc la loc