Tăcerea-ți spune despre mine:
Singurătatea-n care am sălaș
E-o gară cu-un tren ce nu mai vine
Sau a trecut. Mă-ntreb spre ce oraș...

Tăcerea mea-ți vorbește despre ploi
Captive, prinse-n clar de lună
Ce strâng în norul alb ape, șuvoi
Și-ar glăsui în vânt... dar ce să spună?

Tăcerea mea aburcă din abis
Și vreau să cred că vine iar o zi
Când ploile se-nchid în cerc promis
Și norul într-un val se va-mpleti.

Tăcerea ta-mi vorbește rar și stins
Despre vlăstarul ce-a crescut în noi,
De rădăcini în care noi ne-am prins,
De așteptări... și-o gară pentru doi...