Și iată este mai
și nu ți-am scris,
au înflorit leandrii
între noi,
ne scutură miresme-n
calde ploi,
pe fiecare harpă
câte-un vis.

E cerul roz cu alb
de parcă-a nins
cu amăgiri cântate
de culori,
șiraguri lungi
de insomnii și nori
ne-apropie
și-aproape că ne-au prins.

Îți desenez
cu pene de ibis
cum furișăm
din moarte sărbători,
iar dintre ape,
plauri migratori
ne-aruncă
din plutire-nspre abis.

Se-ntrec fantome
într-un nedescris
periplu
cu furtuni și meteori,
de-a lungul vieții
dată de trei ori,
din dragoste
sau poate din plictis
mă duc,
deși e mai,
și nu ți-am scris...