e atât de miercuri
depărtarea mă întristează
poate doar el
prietenul meu mă face să uit
că vorbele tale sună a reproșuri
inutile
și atât de banale

„nu mă mai păcălești” spuneai într-o doară
tu știi cât doare cuvântul
fără să înțelegi că întâi s-a născut gândirea
apoi vorbirea?

ne iubeam în iarba din grădină
îți mai aduci aminte ce spuneai?
era atât de frumos cuvântul tău în seară
ce a mai rămas din el-din noi?

e atât de aproape joi
așa cum am fost
amândoi
Bi.