Dimineața cerul îmi pune pe ochi
ziua ce se destăinuie
pe același drum bătut
și totuși
ceva este nou,
se leagă de mine.
Cu o dorință de evadare
străzile aglomerate
se desfac și se închid
haotic,
amestecă mașinile
în graba intolerantă
a oamenilor de tot felul.
Totul se urcă pe nervi,
ajungi vlăguit,
te așezi pe un scaun ori stai în picioare,
privești într-un punct fix,
până cineva spune ceva.
Atenția
te scoate din cercul închis,
ți se deschid aripile,
totul devine normal.