A interzis soarele să nu mă urc
într-o amețitoare căldură de vară
pe cărările cerului?

Într-o parte e o furtună,
într-alta e perfect senin.
Deasupra de nori e o pace divină,
se văd doar nebuloase alb-gri în trecere
jos pământul cu linii despărțitoare,
și uneori munți și așezări omenești.
Pe aici nu sunt păsări
doar soarele descătușat de opreliști.

Zborul e aproape lin,
trecem oceanul ca pe o baltă
întinsă mai mult decât înțeleg,
Ne mai spune din când în când
pe unde suntem
și mă cuprinde neastâmpărul coborârii.
O să ne întregim
și rămân uimit de tot ce văd,
simt cum momentul și spațiul
prin care trec și mă plimb
se mută încet în normal.