atunci când nu am știut ce să-ți povestesc
am scris despre mare
delfini
și despre fântâna mea din dublin
de parcă drumurile mâncau la aceeași masă cu depărtarea
de parcă dorul obosit își numără lacrimile în mână
și de parcă străinii te-ar înțelege
mă rogi să-ți scriu despre mare
păi da
pentru că valurile le-am ținut la brâu
în timp ce alții orânduiau banii
pentru că nopțile s-au măcinat în rând cu visele
în timp ce moderniștii făceau expoziții de pictură
mă rogi să scriu despre mare
când timpul acesta nefiresc
îmi soarbe din ochi amintirile
oricum nu mă crezi și nici nu mă recunoști
în ospățul vieții
eu am mizat pe frică
hai că plec puțin
dar când mă voi întoarce
am să-ți scriu despre marea peste care plec să trec acum