Plaja își amintește umerii tăi
părul tău gleznele tale
O port cu mine de mult
Nici măcar nu știam
să te iubesc încă atunci

Ploaia a fost curtenitoare
și caldă
M-a salutat
când am mers singur
să văd
cum șterge totul

Marea nu era o gigantică planetă ocean încă atunci
în distanta expansiune a universului
Era doar o lacrimă sărată
apărută brusc în privirea ta
pe când cădeam
îndepărtându-ne unul de altul
în golul fără fund al cerului de vară