Deși limfatic de o vreme
La tot ce-i sex, legat de os
Și munca e motiv de-a geme...
Rămân de fel, vertiginos.

Chiar dacă uit de azi pe mâine
Și doar în gând mai sunt frumos,
Utilul zilnic ca o pâine...
Mă coc la foc, vertiginos.

Și în păreri de am motive
Cum câinele de arțăgos,
Mă exprim fără invective...
Doar mă lătrând vertiginos.

Am simțul încă, cred, un bun
Să mă conduc după miros;
Să știu de e rahat, magiun...
Și să nu-nghit vertiginos.

Sunt chiar la zi și cu jargonul
Și mă prezint un tip bengos;
Mă cultiv să nu fiu afonul
Inept... cu iz vertiginos.

Călit de-atâtea experiențe
Timidul nu mai e fricos;
Mă titulând în competențe
Mă delivrez vertiginos.

Mai stoic, mult mai taciturn,
Nu mai sunt veșnic bucuros
Și vânzători de vis conturn...
C-am încă tact vertiginos.

Și strălucesc de sănătate
Cum mărul roșu găunos
Și-n cod grav de calamitate
Mă prăbușesc vertiginos!

ÃŽn aer de celebritate
Respir, tânjindu-l norocos
ÃŽn endorfinele umflate...
Ce-mi dau vertij vertiginos.

Să nu mai prelungesc suspansul
’n emblema ce-am de caraghios,
Consider ce v-am dat avansul...
De-un expirat vertiginos.

Așa că-mi iau timp să inspir,
Să mă vând veșnic amoros
De muze; pe femei să-nșir
ÃŽntr-un carnaj vertiginos...
16.02.2012