Dar ce abis puteam să văd?
Căci lacul e pustiu.
Pe cerul gol era prăpăd
Și soare cenușiu.

Toți greierii din lume i-am plătit
Să se facă furnici,
Dar ei din cântec s-au oprit
Și au ajuns aici.

O, lume! Eu te voi urma
Cărările-mi sunt goale.
Îți fac cadou chiar cartea mea
Cu sufletele goale...

Prinsă în gard îmi amintesc
De unica speranță.
Acum adorm când mă trezesc
Căci visul meu e viață!