Tot căutând doar mișcătoare ținte,
Deși, treptat, mai fără spor mi-e pasul,
Mai depărtate slăvile, Parnasul,
Hoinarul care sunt nu se dezminte:

Regesc ospăț e-n blidul meu cu linte,
Nectar în apa cea stătută-n vasul
De pe masă, nuntire - parastasul,
În rău găsesc a binelui sorginte.

Când vreau să-ți prind ființa-n ăst' opuscul,
Cu duhu-ți veșnicindu-i canavaua,
Să o sfințesc cu sânu-ți alb ca neaua,

Pândesc ivirea-ți încă din crepuscul
Prin constelații, bob de foc minuscul,
Sperând că-n infinit îți este steaua.