vine apa
spală pământul de noi
cerul bolnav
un lighean
mama mă afundă ușor să mă spele pe cap
clăbucul mâlurilor de sub poduri și maluri cade peste orașe
ca pe vremuri săpunul cu miros de oase și sare și lavandă obosită

acum
pământul se spală cu munții și pădurile lui
oarbe pe coaste de piatră
și el
pământul
îmbracă haina de sărbătoare în verde crud cu miros de lăcrămioară

destul l-am acoperit cu tăcere și întuneric

destul
strigă ochii obosiți
berze ciori veverițe vulpi pierdute prin centrele orașelor

destul

pământul

nu este o pungă cu care mergi la cumpărături