să jucăm cu vodcă
printre dinți piesa
de teatru ce
se numește viață

să ne legănăm hoiturile
de trupuri
prin fața spectatorilor
ignoranți și ignorați
de suferință

să ne golim ganditori
paharul și să aplecăm
frunțile turbate,
storcând sinapsele zgomotoase
și trecându-le prin gâtlej în
artere

ne vom ridica de la masă
ironici și scindați
și vom striga cu ochi blegiți:
legați-vă copiii cu mâinile voastre la ochi și puneți-i
să arunce cu pietre în noi,
cei ce bem fără să bem,
cei ce cântăm fără să deschidem
gura,
noi, cei care mutăm munții cu brațe
slute și descărnate

să jucăm cu vodcă
printre dinți piesa
de teatru ce
se numește viață

și să sperăm că aveți mâinile
ridicate în spatele capului
și nu sub el
căci altfel n-o să aruncați
cu pietre în noi,iar copiii voștri
or să ne spele sângele cu ochii
mari și plini de lacrimi și
se vor ridica cu timpul
de la masă ironici și scindați

o viață de poet tânăr rostind:
să jucăm cu vodcă printre dinți
și să alinăm eul tulburat de iernile
friguroase,amoroase...