dincolo de oase și nervi
poți îngropa toată ura și strânsoarea atât de exactă
a acestor pereți
viața e o curvă plătită cu ora
e numai a ta și în același timp
a tutoror acelora care mai au ceva de ri-si-pit

oho!, nebunule, râzi!
hohotele tale nu pot fi auzite de cei care tac,
nici de inimile în care ai tot sperat să-ți găsești un adăpost
ești john smith improbabilul și atât de cunoscutul
din memoria celorlalți
proiecția ta pe asfalt e doar o altă amiază
în care nu te regăsești

(câtă altă otravă poți înghiți,
câte alte minciuni,
câtă dorință și unde dracului îți e urletul
cu care reușeai să te întreci cu lupii
și cu toți demonii tăi pe care atât de frenetic
i-ai îngropat în pereți?)

javră, jaaavră, măcar încearcă să respiri cât mai puțin,
cât mai rar
dincolo de oase și nervi
nu mai există nici un alt loc
în care să te ascunzi, ci numai pereții
și toată această impresie că
totdeauna sfârșitul e ceva care ție nu ți se întâmplă
absolut niciodată