În viața mea ca într-o pungă –
sau Morții fular, mănușă, ciorap,
încap relele lumii sporite cu intențiile mele spre schimbare

suntem defapt niște tuburi care încarcă-descarcă-încarcă perpetuu,
o instalație sofisticată prin pretenția de iubire când
cineva se joacă la robineți – destinul sau anti-destinul
în toiul vieții se strecoară un soi de teamă ce sfârșește-n ultimă, supremă mirare
chimic, m-am luptat cu convingerea că sunt din 65% apă
adăugând vinul din belșug ca să contrazic ideea și
mirarea să mă găsească amorțit, să-i fiu Morții fular jilav, mănușă strâmtă, ciorap prea lung
relele lumii să-mi pară virtuți, pretenția de iubire concretețe, ideea pungă și deodată

vine așa... o întâmplare mai tare ca Moartea – m-am îndrăgostit
totu-i imploziv-exploziv-imploziv, intențiile au dat instalația peste cap
robineții plesnesc unul câte unul în mâna jucătorului – cine-i
cine-i?