Un dor nebun mi-ndreaptă pașii către tine,
Și-alerg cu disperare-n noapte, e târziu.
Un glas mă strigă parcă: vino lângă mine!
Eu vin, dar nu e nimeni, totul e pustiu...

Și rătăcesc târziu prin noapte-afară,
Iar inima imi plânge ne-ncetat.
Și mă gândesc la clipele de-odinioară,
Dar totul e-n zadar acum, tu ai plecat.

Un gol imens mi se deschide-n suflet,
Și-aș vrea acum să mor, să nu mai fiu!
Pustiu e tot ce mă-nconjoară. Atunci...
Ce rost mai are viața, când totul e pustiu?!