privesc lumea printr-o fereastră murdară
disting doar urme
peisajul întunecat și geometric se continuă în garsonieră
se amplifică dacă închid ochii
și mai ales dacă tac

vizavi
se întâmplă lucruri
intuiesc o lumină în blocul ca o pijama uzată
acolo sunt oameni care se ascund
fără îndoială
se ascund de administrator, de funii, de strigătul copiilor, de foame, de vinul prost,
de gândacii cu care dorm, de speranțele pe care nu le pot cumpăra, de criminalii orașului
în fața cărora noaptea face plecăciuni

vizavi
se întâmplă lucruri
spune vecinul cu ochii de pește
în timp ce mă privește
și inima îi latră

orașul mă învață să duc genunchii la gură.