Îți pare-o poză de album,
Dar nu-i... e viață de nebun,
Ce șade-ascuns, pietrificat,
De-adânci trăiri intoxicat.

La ochi de piatră de nebun,
Se plimb-un pescăruș străbun
Care-a văzut, în mii de vieți,
Duzini întregi de nătăfleți
Ce se transformă-n liceeni
Chiar de-s, juma`, spre apuseni.

Înspre dinjos de-ndrăgostit
Stă și-un bărbat, la pescuit,
Sugând din balta din ocean
Norocul lui pentru un an.

Iar linia-aceea străvezie
Îi mândra, care stă să vie
Plutind, din cer, pe o lumină,
Dând pietrelor serotonină.