mi-am cârpit găurile din crâșme cu sufletul unei mame
spre care mi-am îndreptat înstrăinarea și ultima dată
când mi-am auzit gândurile
sfârșindu-se
ca o podea goală în inima ei

eram și astăzi și mâine în același timp
eram crâșme și suflete
gânduri
rostogolindu-se în gol
pe sub pământ