Miresme dulci de tei în floare
se-aștern tăcute
între noi.

Tu poți, în blânda ta uitare,
să te cufunzi în ieri
și să revii?
sau doar pustiul te străbate
cu tot trecutul care-a fost?

Nu știu,
e totul doar visare
c-o repetare-n nesfârșit?
Ori, poate, doar noi doi
știm a percepe
cum trecem, fără a fi stingheri.

Că doar așa se poate spune
atâta timp cât nu putem
să ne atingem fără de suspine
de vremuri ce-ar fi fost
dar ne prefacem
că nu ar fi...