Curg valuri de îndoială în roua proaspătă trezită,
Abia acum a realizat căci căutarea-i de-o viață
Era absorbita de impusa gândire ingrădită
Care de acum în veci de veci fi-va vreodata adormită.

Un sunet l-a sculat, o atingere l-a înfiorat,
O meditație mult prea lunga l-a salvat
De eternul șir care involuntar l-a acaparat
În mrejele unui gând în ureche susurat.

Impregnat prea adânc gandul în mentalul colectiv
El fundația-și de piatră greu o doboară
Reușind să o reclădeasca la nivel cognitiv
Ca un fir de ață ce fusu-l înconjoară.

Acum, totul într-un alter ego construit,
Într-o altă dimensiune guvernată de rațiune
Pare că liniștea și pasivitatea s-au năruit
Și totul se învârte într-un cerc de imperfecțiune.