Și plouă și-i ceață…
De sus frunze moarte
și vântul cu glas de urzică
i-acoperă gândul;
Din fila de carte
Matrioșka bacovii recită.

Se-ndoaie copacii
în ropot de plumb;
în fund, cimitire par surde…
acolo corbi negri
zgândăresc în pământ –
Matrioșka iar plumbu-l aude.

Și plouă și-i ceață
Și-afară și-n gând…
Lacustre chemări o îmbie;
De valuri se sparge
Și mal și cuvânt –
Matrioșka recită. E vie.