când tălpile cu sânge
în urmă-și las' odihna
când țipătul își urlă tăcerile
în noapte
când masca de pe om
în animal se face
te-așezi în rând cu soarta
și adunat de spate
mai scormonești toiagul
de mituri și povești
fântânile pe umeri
prind rădăcini ori șoapte
doar anotimpul știe
să-ți numere din riduri

și cerul te privește și-ți spune-n colțul gurii
să fii argintul viu din mijlocul furtunii