De-n sărăcie-am să mă scald,
Din ochi, doi diamanți să-ți cresc,
Palate-ți fac din visuri,
Grădini în suflet îți clădesc
Și-u tron cioplit din gânduri.

Un vânt de dor ca ușier,
Ca pernă-un pic de șoapte,
De capul pui pe mâna lor,
Să mă visezi în noapte,
A mea vei fi pân' am să mor.

Și de-ai să simți furiș, ceva,
Pe pleoape că-ți pășește,
Să știi că-i lacrimă de-a mea,
Ea stă și te păzește
Și de ai sete, ia și-o bea.

Și dintr-un val de mare,
Să-ți împletesc din unde,
Un frâu, și calul îl port eu,
Din depărtate tundre,
S-alergi din vis în vis mereu.

Și obosită de-ai să fii,
Fă-ți inima Liană,
Să mă aduni din mii de părți
Și să mă faci năframă,
În veșnicie să mă porți.