nu-mi mai trimite melodii
iubite lasă-mă
să mă învăț cu toamna ce-mi mușcă din frunze

mă voi mângâia cu piatra asprită de arșițe
fără cârtire
și fără glas voi pune-o căpătâi

nu mă lăsa să scap în visare

destul că toți trecătorii îți seamănă
și-o haină ce se mișcă-n vânt mă face să tresar

eu nu mai știu și nici nu vreau cuvinte
să rostesc

las glasul crengilor
să-ngâne cu murmurul ploii
umed poem