http://youtu.be/mW6iYHVVJv4


de parcă n-ai ști
că nervii sunt mai subțiri decât țipătul atâtor dorințe
neîmplinite după ceasul tău cu brățară de aur
.
cumperi c-un surâs calmul meu precar
și-l vinzi apoi la bursa ochilor lipiți pe spatele rochiei tale
pe străzile cosmopolite
cu-n oftat semi-sincer mă convingi să mai torn un strop de vin
știind că-l voi vărsa jumătate pe fața de masă, precum și timpul,
în zadar mă ofer să-ți duc rochiile la curățătorie, nopțile fără tine nu se șterg
mă mir în sinea, crezută a mea dar cine știe,
cât de bleg îl face pe bărbat un surâs, un gest nedus la capăt ca o aluzie, nălucă
nu, nu din cauza ta nervii mei se înfoaie, este doar acea inexplicabilă timiditate
când aș putea, fix ca în zecile de scenarii făcute în drum spre tine, să
te înec în paharul cu vin, ca pe-o aspirină, și apoi să refuz să te beau
vei spune că este contraindicat vinul cu...
sau mai bine să mă înec într-un sărut în care să urcăm, turnul acesta e fără ieșire...
vei spune că doar tu știi orice trapă secretă, ca în filmele cu indiana jones
.
ce repede se termină vinul, ceasul, deceniul, ecoul unui țipăt,
subțiri, nervii singuri nu au nicio relevanță,
de parcă n-ai ști