cuvântul a fost spus, înapoi nu există, cuvântul nu știe regrete

la început a fost punctul
în miezul lui au crescut alte puncte, facerea lumii

punctul se mișca buimac în huzur inconștient, până ce
dubiul îl transformă în virgulă șerpuită
reflexia punctului, Eva, precum nici punctul, Adam, nu știa carte
semnele de punctuație erau culori, ape, sunete, muzici

cuvântul și-a reînnoit vocabularul cu o răstignire – iubire
punctele pestrițe, înmugurite din povestea primară, știau altfel de carte
sabie, foc și scut fățărniciile

după o vreme, cuvântul va pretinde ca punctele toate
să se țină de cuvânt

după o altă vreme punctele vor surzi asurzitor
până când cuvântul va coborî prin breșe dureroase, suferințele

ceea ce conține prezentul – iluzia reflectată în oglinzi greșite, fără memorie –
puncte vătămate de orgoliul conștiinței de sinele doar reflectat
punctul pierzându-și consistența reală la bursă, pervertit altui cuvânt-opus
zeul ban

până va veni o altă știere de carte