În târziul nopții ațipite,
Ploaia cade peste lumini amorțite,
Adună oceanele de dor,
Și le face pe trotuar covor.

Nu-mi cere să te uit în toamna asta,
Lasă-mă să-mi savurez năpasta,
Sub o umbrelă pe bulevard s-adulmec,
Poezia, trecând prin mine să-nduplec.

Unii oameni iși părăsesc visul,
Alții îl confundă cu abisul,
Sub nocturnul adânc fără perdea -
Eu încă îl caut, draga mea.

În nopțile reci ecoul se-așează,
Liniștea prin semafoare sângerează,
E-aproape așteptare, e-aproape un răspuns,
În noapte o umbrelă pe un bulevard ascuns.