surâsul lui era ca un câine alb. prietene nu ai o țigară?
umbra îl aștepta dincolo de stradă.
"bricheta pot să o păstrez? nu ai cumva un leu?
mă duc la o nuntă, știi că întotdeauna la nunțile pietrelor se sparge ceva?
iar nașterile lor sunt dezlipite cu greu de cearcăne.
zic pe mine lumina m-a râcâit ușor, dintr-o insomnie de amiază... dar spune-mi,
tu ai iubit vreodată?
mama era în 7 luni, ducea seara flori la cimitir, a căzut într-o groapă proaspăt
săpată, acolo m-a născut, ne-au găsit dimineața.
tot ea spunea că berzele aduc bucăți de suflet,
noi trebuie să le rotim, potrivim, avem viața
întreagă la dispoziție.
ricanez un puzzle, le lipim cu iubire într-un gigantic supersuflet universal!
dar ochii lui de culoarea fierii mă ațintesc durut și tac.
am cunoscut o fată care adora guma de mestecat,
umfla apoi nori pe care îi lipea de cer. cred că pe ea am iubit-o.
prietene, mulțumesc de țigară, trebuie să plec.
pe celălalt trotuar, umbra îl aștepta nerăbdătoare.
era vremea dintre vară și toamnă
când iarba se face verde pentru ultima oară.