sunt petece lipsă
pe trupul imens
bătrâna irlandă se-ntunecă
în verdele mării
alunecă
să-și plângă amarul uitatului
james
sub norul de pâslă
butoaiele plâng
ascultă cum malțul
se-ncumetă să
nu mai dospească o sâmbătă
și doagele lipsă
în cercuri se strâng
târziul în dublin coboară
firesc
odată cu trasul de zăvoare
se stinge și luna
și se moare
cuminte cum malțuri
cuminte dospesc