Când te-am văzut azi cum erai ocolită de stropii de ploaie,
Să nu-ți ude chipul tău înseninat,
Să nu-ți șteargă zâmbetul minunat
Nu mă puteam opri din a te privi,
Eram de-a dreptul fermecat.
M-am uitat la tine din cap până-n picioare,
Și nici urmă de vreun strop de ploaie.
Ploaia de tine nu s-a atins nici măcar odată
Cum respingeai stropii de ploaie erai de-a dreptul minunata.