miezul zilei ne ascunde așteptările în respirația celuilalt
tu sapi o groapă adâncă
eu răscolesc după o frântură de gând
ghemuiți amândoi ne reinventăm în iubirea noastră aproape scheletică
dar puiul de lup umblă prin vene hăulind
o foame lucioasă și rea îi țâșnește cu fiecare sunet din ochi
apoi cade încet și îndelung prin fiecare fibră a eului secționându-l
ne vânăm reciproc
el amușinând fiecare ieșire
noi ștergând orice urmă de om
ne mișcăm în tandem deținuți amândoi în viscerele aceluiași labirint
departe de orice posibilă pradă
departe de orice oglindă
separați de singura teamă pe care o mai putem trăi împreună
teama de a ne regăsi