cei 2 în 1 omul trist si omul singur
au ajuns
ca paginile unei cărți de telefon inutile
pe o insulă pustie

trăiau pe marginea pâinii
și nu aveau curajul să se arunce
de pe toboganul lingurii de inox
în supa fierbinte a vieții

priveau din 139
cum sudau luminile în cotroceni
pe sudorul țigărilor
jandarmul
de leul fără inamic

apoi au coborât și au mers pe jos
pe bârcă femeile de serviciu ale nopții
adunau frunzele în saci pentru la anul

parfumul amețitor al trecătoarei a acoperit
scurt timp mirosul de urină de pe grilajul de fier verde

facturile din cutia poștală
miroseau a iarnă imaterială
citindu-le au reflectat
guvernul îți dă o brumă
și-ți ia un omăt

au deschis o ușă
apoi colivia cu gesturi
și robinetul
care a spart apa în țăndări

iar gândurile s-au strecurat pe geam
ca degetele maradonistului
în buzunarele celor furați de peisaj:


doi oameni nevăzuți m-au întrebat
ce poate să facă în lume un om defect