pentru neașteptatul care ar fi putut fi și nu te-ai străduit să fie
pentru minutele în care îți rupeam din sufletul meu fiindcă tu nu aveai și mă durea
pentru toate acele zise pe care le lăsam să curgă în gura ta ca și când aș fi vorbit chiar din gura ta
pentru bucata de viață pe care ți-am dăruit-o să-ți faci ceva de pus pe tine fiindcă erai prea goală și fiindcă tremurul tău era cumva și al meu
pentru toamnele pe care le defineam împreună de la aceeași fereastră cu privirea spre o bogăție de care nu aveam parte
pentru acele cuvinte grele cu care m-ai lovit în țeastă și m-am încăpățânat să nu mor până ce nu văd cum se ofilește bucuria pe chipul tău
pentru felul în care ai ales să fii eu fără să mă întrebi dacă accept plagiatul
pentru degetul cu care ai întors spre mine vina de a-ți fi fost prea aproape când ai fost disperată

arunc toate pietrele din inima mea înapoi să se facă oameni

(9 nov. 2013)