se auzea foșnind în adânc

un zgomot ca atingerea moale a
unei cochilii pe dinăuntru.
ca urletul perlei în scoică

apoi pleci

ceva arde în clepsidră
vid și răcoare într-o ceașcă
oglinzile închise în sine

și tot ce ar mai putea fi amintit
ar fi nopțile acelea în care
nu ne-am durut niciodată

apoi pleci
șarpele negru se târăște sub
tălpile tale
părul îți zboară în pliscul
condorului