undeva în sufletul tău este frig chiar viscolește și se aud lupii
se aude și-un murmur de umbre copiii noștri nenăscuți
să te aștept la marginea patului îmi zici și te aștept
vântul îmi spulberă zăpada din barbă tu îți plângi iarna din ochi
și visele ne stau strâmb pe umeri din noi nimic n-a mai rămas nici măcar un zâmbet

cineva ne-a uitat la răscrucea dintre anotimpuri