Prin hubloul meu din abator
Văd visele cum mor într-un decor
Industrial, mizer, lagăr post-modern
Infestat de vicii ș-amăgiri
Contemporan Infern.

Mi-am pus Speranța în camera frigorifică
Am lăsat-o să înghețe până în momentul în care
Cu mintea tulburată de un vin mai tulbure ca tristețea
O voi scoate de acolo și o voi abuza
Și ea mă va abuza pe mine.
Apoi vom plânge îmbrățișați
În abatorul meu de vise.

Miroase a deziluzie, iar din tavan atârnă
Cadavre ale clipelor în care am crezut
Da, am crezut!
În tine, în Dumnezeu, în oameni, în iubire
În vise
Dar toate aparțin trecutului
Acum cred doar în Moarte.

În abatorul meu de vise am fost măcelar și sacrificat
În abatorul meu de vise te-am privit cum m-ai tranșat.

Am pus în camera frigorifică și o amintire vagă
A unui moment de fericire pe care l-am împărțit
Voi lăsa această amintire să înghețe
Până în clipa în care, cu mintea albită de o seringă
Mai albă ca durerea, o voi scoate de acolo
Și o voi abuza și mă va abuza înapoi
Apoi voi plânge singur
În abatorul în care mi-am sacrificat sufletul.