Patru colțuri sfinte
Cu covrigi și cu colaci.
Sunt patru colțuri cu icoane,
Ce miroase-a busuioc și fragi.

E sfântă casa bunilor blajini,
În ea se-ascunde tâlc și-nțelepciune.
E atât de parfumată roua din grădini
Și atât de caldă-i pâinea când soarele apune.

Un cerdac scăldat în amintiri
Și-n flori din pragul casei parcă așternute
De ierni și primăveri cu sărbători și despărțiri,
De veri și toamne cu bucurii atât de simple și mărunte.

Se deschide iar portița veche,
Iar fericirea lor nu are margini
Când țin în mâini o bucată de hârtie de departe
Pe care-i scris: - Vă pup și vă iubesc, așteptați-mă, degrabă vin!