dalila dalilo dalilae
fiică a mea și a pădurilor
ți-am tăiat din chică un fir de păr
mă uit la el ca proasta și tristă
câte mâini ți-ar trebui să te răzbuni
la creștetul meu
să-ți spun o poveste din lumea asta mare
iar tu să nu ai timp să-mi reproșezi din gesturi

am vrut să fiu bărbat
mai cu seamă să plec în lume bărbat
cu arcuri în spinare săbii buzdugane
să lovesc în stânga în dreapta zidurile omenirii
până când Dumnezeu să-mi strige
nu așeza virgula între subiect și predicat
el merge ea merge

noi nu murim ca la carte
eu mă schimb aici
am ripostat
eu, plâng el, plânge
nu suntem egali în crucea mamei noastre
cerul apa munții sunt însușiri ale ochiului
echidistanțe
vezi?
de ce te-aș minți dalila dalilo dalilae