ți-am ucis
cu vârful buzelor
pe buzele tale cuvântul
nu grăi îți spuneam
în dimineața aceasta
tăcerea

tăcerea
se insinua aproape aprig
ca un soi de frig
plecai
eu încălecam cai
albi
cu aripa de gând a lor
o vreme
să te urmez

apoi să intru în cramă
să pot să mă turmentez