ea îmi cere să tac din creion
să tac din foaie
niciun vers nu i se pare hidraulic
să-i salte uimiri
cu mâinile și cu buzele zice că
știu mai multă poezie
crede orice cuvânt doar o mască
pentru ceea ce nici nu trebuie spus
o nucă prea tare iubirea
în pliscul literelor
și mai zice că respirăm egouri
privind unul în celălalt doar intenție
prea multe straturi de epidermă acoperă
generatorul de visuri
ea îmi cere să tac
nu mai aude de-atâta foșnet
cum ni se scutură păpădiile din ochi
irosindu-se
și chiar acum vrea un strop de poezie vie
cu mâinile și cu buzele