Mă cufund în visuri năruite de atâta secetă...
Lighioane posomorâte mă bântuie haotic.
Poate sunt eu, văzut în oglinda firii mele,
pândindu-mi sufletul
ca o pasăre de pradă care-și urmărește din umbră
ghinionista cină.
Nu mă sfiesc să scap din ghearele mutilatoare
a creaturilor ascunse în viața mea,
dar nu reușesc...