Astăzi a fost U2, „Beautiful Day”,
Săptămîna trecută – Michael Jackson, „Billie Jean”.

În surdină, undele sonore învaluie plăcut auzul croindu-și calea prin moleșeala îmbibată cu un miros lejer, dar persistent de cafea.

Chelnerul e un tip simpatic.
Tipul de la masa de alături, tapînd frenetic la un laptop, e la fel de simpatic.
De la cuplul simpatic instalat la altă masă, ambii trecuți de 40, adie a adulter.
Trei cumetrițe spală necontenit rufele cartierului în mod simpatic.
Bătrînul italian amuză mușteriii cu accenul și glumele sale simpatice.
Cîinele italianului, ce-i doarme la picioare, vede vise simpatice...

E timpul micului dejun în cafeneaua „La Piscine” de pe Rue du Poteau, în arondismentul 18 din Paris. Timpul cafelelor și al croissantelor.

De cealaltă parte a sticlei se întîmplă viața, un detaliu supărător și fără importanță, căci în cafeneaua „La Piscine” e timpul micului dejun, timpul cafelelor și al croissantelor: un moment de eternitate ciclică.

Atunci cînd stai cu o cafea și un croissant în față, viața de afară trece straniu și ridicol.

Îmi termin cafeaua, plătesc și ies afară.