agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-12-24 | [This text should be read in romana] |
Uneori stau și mă gândesc,
Cum oare pot să prețuiesc Și să conserv în vis etern Frumosul cerului patern... Acolo sus, privind mereu Observ cum timpul trece greu, Și miile de stele calde Stau strajă, zorii să le scalde. Și le vedem, dar ele nu-s. S-au stins ușor acolo sus, Iară când noi nu le zăream Ele erau dar nu știam. Pentru că de la noi la zare E-o cale lungă, foarte mare, Iar timpul scaldă în uitare Tot ce-a trăit...orice suflare! Și ne-ntrebăm de multe ori De ce dispar toate în zori? De ce se sting de dimineață? De ce se pierd ușor în ceață? Și de ce noaptea, la apus, Când soarele ușor s-a dus, Ele renasc din întuneric Mereu acel superb generic! Și-n jocul lor cel sclipitor Se-adună-ntr-un bogat decor Ce fascineaz-orice ființă, Ne dă iubire si credință! În lumea lor cu unde reci Ele se nasc si pier pe veci, Iar noi rămânem în apus Cu trupul jos, dar gândul sus. Și nasc în noi mii de idei, Mii de răspunsuri, mii de chei, Sute de pagini și de gânduri, Și muze ce inspiră rânduri!!!
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy