Mă risipesc prin colțuri ruginite,
cuvintele rămase s-au tăvălit adormite
în umbra zilei zac arborii meniți
să încălzească suflete, grăbiți.

Se rup culorile de gânduri,
mulțime aleargă printre rânduri,
eu zac pe-o creangă rătăcită
visez cald la o iarnă răcită.