"Chiar, unde-ai mai rămas,
Strâns de lacrima cerului
Cu luna tăcută și glas,
Frânt de patima vântului?!"




"Nu știi?!
Am rămas acolo -
Acolo.
Sub
Frunzele de nuc, căzute..."




"Revii?
Iar dacă nu... cu glas,
De dincolo,
Să mi te-aduc, poete...
Cu buze mute
Să fim și noi, o clipă,
Măcar o clipă,
Umbre... frânte...
Și vant, să ne alinte
Frunze mute
Când sta-vom amândoi,
Sub dragul nostru nuc,
Tăcute..."




ˆTh3Mirr0r