BLESTEM




[ XII ]




Vai! Cum se agită demoni din adâncuri,
Vădit îndurerați de rune frânte!
Ce țipete, că n-au ce să descânte!
Vai! Nu-i clipă, să plângă, pe alocuri,
Dezlănțuind sudalme, ori batjocuri,
Din când în când, mânia să-i încânte,
Iar urii, stihuri mii, în iad, să-i cânte -
Că poate-așa... s-or stinge-n veacuri!
Năluci s-aprind, din stâlpi de andezit,
Când cerberi latră-n poarta 'sângerată,
Chiar Moartea însăși, pare disperată
Și frântă-n runa-i blestemată -
Iar voci cuprind ades pământ neputrezit
Când spânzură vreo umbră scelerată!..




ˆTh3Mirr0r



Din colecția/secțiunea "Nitrat de Argint"