BLESTEM




[ XVIII ]




De printre nori se frâng divine voci
Ce-agață-n raze, fum din neguri
Și umbre-n ape, de tresar sub diguri
Să zvânte zori când plâng după prooroci,
S-ascund sub dalbii nuferi, cu ghioci -
Iar uneori, s-aud romantici granguri
Cum 'zbat dumbrăvi și cântă-n muguri...
Isprăvi cu tainici fluturi și pomoci
Sub colți de vânt, de-arată armonia.
Da' unde dispăruse iadul înverzit,
Ori vreo nălucire, care l-a urzit?! -
Și Sufletul, rămâne încremenit!!!
Iar din pământ, răsare ironia -
O, divină strălucire, l-ai trezit?!




ˆTh3Mirr0r




Din colecția/secțiunea "Nitrat de Argint"